Istoric

Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Alexandria a luat ființă în anul 1867, din „plusul de elevi” ai Școlii nr. 1, băieți, actualmente Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Alexandria– motiv pentru care până în anul 1872 s-a numit „Școala sucursală”. De la înființare și până în anul 1872, școala a funcționat în diverse localuri particulare, închiriate de Primărie. Prin adresa nr. 1496, primită de școală la 21 septembrie 1872, se comunica dispoziția luată de Consiliul Primăriei orașului, de a se „permuta școala în localul Școalei Reale” (Liceul “Al. Ghica”), iar prin adresa nr. 896, primită de școală la 17 august 1874, primarul orașului „face cunoscută permutarea școlii în localul Școlii nr. 1, băieți”, unde a funcționat până în anul 1888.

Menționăm că începând cu 1 septembrie 1872, școala a primit denumirea de „Școala primară de băieți nr. 2”, denumire purtată până în anul 1897, când titulatura ei devine Școala primară de băieți nr. 2 „ȘTEFAN CEL MARE”. În anul 1888, școala se mută într-un local al Primăriei situat în curtea bisericii „Sf. Alexandru”, unde a funcționat până în anul 1897. O descriere a acestui local este făcută de medicul Florin Sărețeanu, fost elev al școlii: „Veche, cocârjată, avea patru clase mari cu tavan de lemn, burdușite și cu ieșirile pe o prispă mare, susținută de stâlpi de lemn”. În anul 1897, școala s-a mutat într-un local nou, din strada Libertății, nr. 310, construit de Primăria orașului, după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu, de către antreprenorul M. Frangulea, pe un  teren din piața „Ștefan cel Mare”, de unde și denumirea școlii de Școala primară de băieți nr. 2 „ȘTEFAN CEL MARE”. În acest local au mai funcționat și școlile nr. 2 – fete și nr. 3 – băieți, precum și Școala normală. Tot aici funcționa școala și în 1948, când se numea „Școala elementară de băieți nr. 2”, și în 1956, când s-a unit cu Școala primară de fete nr. 2 și a format Școala elementară mixtă nr. 3, actuala școală „ȘTEFAN CEL MARE”.

Școala primară de fete nr. 2 a luat ființă în anul 1876, la nouă ani după cea de băieți, din „plusul” de eleve ale Școlii primare de fete nr. 1, purtând denumirea și ea de „Școala sucursală”. Până în 1897, a funcționat în diverse case particulare, închiriate de Primărie, neavând local propriu. În anul 1897, a venit în localul din strada Libertății, nr. 310, unde s-a mutat și Școala primară de băieți nr. 2, funcționând aici până la contopirea cu aceasta. Localul din strada Libertății, nr. 310, avea săli spațioase, o cancelarie, o sală pentru atelier și o locuință pentru director, iar în spate se afla curtea de joacă, din care o treime va fi amenajată într-un lot experimental. Până la al doilea război mondial, școala este electrificată, ca urmare a intrării în funcțiune a unei uzine electrice în oraș, după care localului i se adaugă, în spate, o mică sală în care erau ținute materiale sportive.

În acest local a funcționat școala până în anul 1961, când, la 15 septembrie, se mută în actualul local, care avea forma literei L. În anul 1968, acestui local i se mai adaugă încă patru săli de clasă pe aripa opusă atelierului, și apoi, la scurt timp, încă două săli – dându-i localului forma literei U – și o sală de sport, care, datorită amplasării ei în centrul orașului, a fost locul în care se desfășurau cele mai importante competiții sportive de sală ale orașului. Datorită creșterii populației școlare, spațiul oferit de acest local a devenit insuficient, motiv pentru care, din anul 1985, parțial, și apoi, în totalitate, vor fi ocupate și transformate în săli de clase corespunzătoare și dormitoarele căminului Liceului „Al. I. Cuza”, clădire situată în imediata apropiere a școlii, care acum formează localul nr. 2 sau „extinderea”.

Școala primară nr. 2 de băieți a funcționat până în anul 1872 numai cu două clase, deoarece elevii, după ce terminau clasa a II-a, erau trimiși să urmeze clasa a III-a la Școala nr. 1. Din anul 1872, școala funcționează cu patru clase. În anul școlar 1926-1927, cu elevi de la toate școlile din oraș, ia ființă clasa a V-a, având 45 de elevi înscriși, promovând numai 25. În anul școlar 1927-1928, se face o nouă încercare, dar promovează clasa numai 4 elevi, astfel „cursul complementar” fiind lichidat. Încă o încercare se face în anul 1937, dar și aceasta eșuează. Școala primară nr. 2, fete a funcționat cu un singur post de la înființare și până la 17 decembrie 1884, când ia naștere al doilea post, plătit de către Primărie până în anul 1886, când școala a devenit a statului și postul a fost plătit, ca și primul, tot de către stat. În anul școlar 1934-1935 vor ființa 6 posturi.

Creșterea populației școlare și a interesului pentru învățătură se oglindesc și în dinamica populației școlare. Școala primară nr. 2 de băieți avea înscriși în anul școlar 1877-1878, 189 de elevi, dintre care 110 au promovat; în anul școlar 1915-1916, erau înscriși 264 de elevi; în anul școlar 1981-1982, 1284 de elevi, iar în anul școlar 1993-1994, 1858 de elevi, distribuiți în 61 de clase: 28 la învățământul primar, 28 la gimnaziu și 5 la învățământul complementar (de ucenici). În anul școlar 1993-1994 existau 91,6 posturi didactice ocupate de 81 de cadre didactice titulare, cel mai mare efectiv din istoria școlii, restul fiind suplinite sau ocupate prin completarea normei didactice.

         În anul  școlar 2024-2025 sunt înscriși în școala noastră 1012 elevi, repartizați în 40 de clase, 23 la ciclul primar și 17 la ciclul gimnazial și își desfășoară 64 de cadre didactice, din care 50 de cadre sunt titulare,  6 detașate din altă școală, 7 suplinitori calificați, 1 pensionar.